Cu gândul la începuturi. Uite aşa a ieşit aranjamentul acesta. Mai exact, cu gândul la oamenii care se află în începuturile tale, cei care te învaţă, te încurajează şi te susţin. Cine sunt ei? Sunt nişte oameni cu minte ageră şi inimă mare, pentru că altfel nu ar fi capabili să te înveţe şi nici nu ar avea resursele interioare pentru a te susţine fără a avea nici un câştig. Cu gândul la oamenii care cred în tine şi care se bucură de reuşitele tale. Cu gândul la cei cărora simţi nevoia să le mulţumeşti. Dacă ai noroc, aceştia sunt şi din familie. Sper că ai noroc. Sau e omul care te învaţă să scrii prima literă şi apoi, peste ani, aşteaptă un mesaj că ai reuşit la liceul acela. La liceul acela! Era sigur oricum că vei reuşi, dar tot se bucură şi se laudă cu tine. Sau sunt prietenii tăi care te împing să faci ceva mai mult, pentru că ei cred în tine, ştiu că vei reuşi. Şi datorită lor tu prinzi şi mai mult curaj să-ţi urmezi visele şi eşecul nu are cum să te mai sperie pentru că ştii că oamenii ăştia vor fi tot acolo, fie cu şampania, fie cu şerveţelele. Ce mai contează cu ce? Sunt acolo. Sau pot fi pur şi simplu nişte oameni necunoscuţi care te văd. Te văd şi apoi îţi spun „am înţeles ce mesaj vrei să transmiţi şi-mi place”. E suficient.
Eu m-am gândit la oamenii mei, aşteptaţi şi neaşteptaţi. Bufniţele mele deştepte. Aveţi şi voi bufniţele voastre, nu?
Click pe poze. Enjoy!
