Aseară am băut o cafea. Nimic deosebit. Doar că pe la 2 noaptea mâncam biscuiţi megaultraîngrăşători şi număram oi. Nu ştiu când am adormit, dar am visat ca eram la job, fix pe coverta unui vapor şi făceam un aranjament sofisticat din plante suculente într-un ghiveci din parâmă. Genial! Şi tot echipajul se bucura, măiiii, era o fericire, o încântare pe ei! Nu mai muncea nimeni, toţi se strânseseră în jurul meu şi toţi erau fani plante suculente, le ştiau pe dinafară. Toţi, fără excepţie. Eu le explicam tacticoasă: uitaţi, aici puuuneeem Haworthia Angustifolia, dar ştiţi ca Haworthia Zebra e mult mai frumoasă şi regret că nu o am încă.  Deodată, murmur, foială. Ce credeţi? Aveau EI Haworthia Zebra!!! Că rămăsese într-o cabină de când preluaseră vaporul de la greci şi se ştie că grecii le au cu florile. Vă zic, mi-a trecut supărarea pe ei, eram puţin dezamăgită că găsisem jardiniere cu muşcate agăţate de barca de salvare. Adică, tocmai cu muşcate îşi găsiseră să încalce normele SOLAS?! Românii!! Ştiţi că alea fac mizerie multă şi pătează dacă sunt roşii! Roşii erau!! Dar mi-a trecut, aşa ne-am bucurat cu toţii, era un soare şi-o armonie pe coverta aia. Deodată, Comandantul a luat-o la fugă spre comandă şi, ca să sărbătorim, a tras sirena vaporului. Un sunet preluuuuung a umplut văzduhul, pescăruşii zburau ca bezmeticii, echipajul aplauda, eu ţopăiam fericită. Apoi, iar, UUUUUUUUU!!! Şi UUUUUUU! Băi, acesta exagerează! Ne afla, draqu, tot Portul!!!

Am deschis ochii, nu mai era de stat acolo! TIIIIIIIT!! TIIIIIIIIIIIIIIT!! TIIIIIIIII!!!! Nu era vaporul! Fuuuuuuuck, e vineri şi Codet a uitat să scoată gunoiul!!!! Nu ştiu cum am sărit din pat, că, de obicei, am nevoie de perioadă de acomodare cu lumina şi de ceva întindere, chipurile tre’ să mă gândesc ce am de făcut. Vrăjeală, mi-e lene. Acum am deschis geamul şi am urlat: Coboooooor imediaaaat!!! Am zbughit-o pe scări, am înhăţat ce am găsit prin cuier, am ieşit şi am scos pubelele.

Măăăi, oameni buni, aşa cum m-am afirmat eu în dimineaţa asta în faţa băieţilor cu gunoiu’, nu ştiu zău ce muiere s-a mai afirmat. Păi mă priveau ăia cu nişte ochi, mai ceva decât echipajul meu cu suculentele. Nuuuu, că se uitau frumos, ar fi zâmbit, dar parcă se abţineau. Am zis că o fi de la pantalonii ăia de pijama cu Tweety, aia lălâi de când purtam patrujdoi, cu trei numere mai mult, scrie pe ei „be yourself” şi le atârnă un cordon pe o parte, pentru că pe partea ailaltă cordonul a dispărut. Nu-i ştiţi voi. Ori că o fi de la geaca aia mare de-o găsisem în cuier şi era a lui Codet, adevărul e că îmi atârnau urât mânecile. Sau că o fi de la pantofii care erau tot ai lui Codet, nişte şalupe aşa în picioarele mele. Arătam ca unul care se îmbracă de la pomană, ce să maaai.. Vecina de vis-a-vis m-a salutat „Buna dimineaţa, Măriuca!” şi a lăsat capul în jos imediat. Vă jur! Era ceva în aer. M-am retras un pic mai în curte cât au manevrat ăia pubelele şi m-am privit într-un geam. Credeam ca sunt ok, la urma urmei îmi înnodasem părul la spate, cum fac eu când mi-e lene să mă pieptăn. Ce s-o mai lungesc, ştiţi faza aia din Mary cea cu vino’ncoa? Hai, ca tre’ să o ştiţi. Avea părul creastă în frunte la un moment dat, că se dăduse cu gel. Bine, ea se dăduse cu ceva organic, mi-e ruşine să vă spun eu cu ce, dacă voi nu ştiţi filmul. Dar nu e cazul meu. Eu sunt aproape virgină, v-am zis că aseară am mâncat biscuiţi şi am numărat oi. Jur! Dar creasta aia dubioasă, nu ştiu cum draq, dar o aveam. Drept în frunte, ditamai părul sculat. OMG şi Fuck, Fuck, Fuck!!!!!! Cum naiba reuşesc?!

Mă duc să mă pieptăn.

08.01.2016