Ai renunta la vreun trandafir din gradina ta? Da, stiu, pe toti i-ai cumparat pentru ca ti-au placut. Dar iti plac in continuare? Toti, toti?

Ador trandafirii, sa fim intelesi, pe toti cei din gradina mea eu i-am ales, eu i-am cumparat, eu i-am plantat si tot eu ii ingrijesc. Dar, uneori, ma sucesc, nah! Recunosc ca ma entuziasmez repede si se intampla sa imi treaca la fel de repede. E nevoie de un singur amanunt, un simplu detaliu, care poate fi nesemnificativ pentru altii. Pe mine detaliile ma pot suci la 180 grade. Da, ai tot dreptul sa ma suspectezi de inconsecventa, poti sa spui ca nu iubesc cu adevarat rozele, ca sunt superficiala si ca sunt si cam naspeta pe ici, pe colo. Sunt asa sau, dintre noi, eu sunt macar sincera? Te poti uita la un trandafir ales de tine, plantat de tine si sa recunosti ca nu-ti mai place? Da, stiu, “ai mei sunt cei mai frumosi, manca-i-as io pa ei de frumosi”. Asta nu se traduce cumva ca “eu nu aleg prost”? Nu e o chestiune de ego? In fine, te las sa te mai gandesti, hai sa-ti spun de Alinka.

Pe Alinka am cumparat-o ca promisor (standard rose, trandafir altoit pe trunchi). Si, desigur, Alinka precum a mea nu mai avea nimenea. Imi amintesc cum facusem carare in jurul ei, admirand-o, cum era ea ca o flacara, cu galbenul aprins si rosul vibrant. Ce sa maaai, flacarica toata! Bai, ce inspirata am fost, cum am ales-o eu fix pe Alinka asta meravilioasa, crapa toata mahalaua de dragul ei si ea e a mea! Ego again. Vax, albina! Nu mai stiu sa spun cum s-a intamplat, care a fost detaliul, dar cred ca tocmai combinatia aia de galben si rosu mi s-a parut deodata jalnica. Plus ca e thea hybrid, plus ca era bolnavicioasa (poate tocmai pentru ca n-o fi fost iubita). Nah, nu mi-a mai placut si gata. Ce sa-mi fac? Nu numai ca nu mi-a mai placut, dar de la un moment dat, chiar ma enerva. Ca o combinatie proasta de care ti-e jena mai tarziu, din aia cu efecul “what the fuck? Ce-am avut in cap?!”. Ia tine-ti rosiile, ouale si papucii langa tine, ca oricum nu ma nimeresti! Avem voie sa ne razgandim, avem voie sa ne schimbam gusturile, mai ales ca acesta poate fi un semn al evolutiei interioare.

Nu am neglijat-o pe Alinka, a primit apa, fertilizator ca toti confratii ei, dar, recunosc, poate nu i-am mai dat din ceva-ul meu, cel pe care il dau doar celor ce mi-s dragi. Dar, pana la urma, daca ar fi crescut in camp, cine o baga in seama? Vezi? In orice caz, eu, cumva, am renuntat la Alinka, dar Alinka nu a renuntat la mine. Si, ghici ce? S-a transformat! Nu te asteptai. Da, au disparut florile-flacari si a ramas trandafirul pe care s-a produs altoiul. Acum, altfel discutam, altfel iubiiim, altfel priviiim. Nu stiu cum il cheama, dar eu ii zic Phoenix. Este unul dintre cei mai frumosi trandafiri din gradina mea. Face buchete de flori de un roz intens care se deschide pe masura ce floarea “imbatraneste”. Nu este foarte parfumat, dar la cat de frumos e, chiar nu e nevoie.

De-asta e bine cateodata sa faci un pas inapoi si sa spui “ok, do the fuck whatever you want”. Rezultatul poate fi remarcabil. Sau nu. Whatever.