Intr-o seara, fiica-mea mi-a spus ca ea nu stie ce meserie vrea sa aiba cand va fi mare. Ca a fost intrebata la scoala si ea a raspuns ca nu stie. Am intrebat-o daca ar vrea sa fie doctor. A zis nu. Invatatoare? A inceput sa rada „Nuuuuu, e foarte greu sa lucrezi cu copiii!”. Desteapta picione! Coafeza? Nu. Comandant de vapor? Nu. Sofer de autobuz? Nu. De TIR? Nu. Politist? Nu. Vanzatoare in super-market? Nu. Vanzatoare in magazin de jucarii? „Nu, eu vreau sa cumpar jucarii, nu sa le vand!” Va jur, meseriile astea sunt enumerate de tac-su! Eu am intrebat-o doar de doctor si invatatoare! Nu suntem ingrijorati si nici voi n-ar trebui sa fiti daca si copiii vostri spun ca nu stiu inca ce meserie isi doresc. Poate ca habar n-avem ce meserii grozave sunt pentru ei undeva pe acolo. Ei de unde ar sti? Trebuie sa ne rezumam la a le povesti despre diverse meserii, fara sa ii influentam. Sa ii ajutam sa se autocunoasca si sa descopere singuri ceea ce isi doresc. Crestem viitori adulti pe care ni-i dorim fericiti si impliniti, nu? Da. Ma ingrijoreaza tac-su…totusi!

In fine, cand eram mica, nici eu nu aveam habar ce vreau, ar fi fost o treaba sa fiu desteapta ca John Lennon si sa spun ca vreau sa fiu fericita si atat. Dar eu nu mi-am propus nici meseria, nici fericirea, nu am facut din ele un scop. Poate tocmai pentru ca nu mi-am propus, am fost deschisa si interesata de tot ce am vazut in jur, eliminand inconstient limitele in care ar fi trebuit sa ma plasez prin luarea unei decizii. Adica, te gandesti ca ai vrea sa fii doctor sau balerin/a, nu? Incepi sa te focusezi de mic pe acest scop, iti concentrezi energia intr-acolo si exista pericolul sa omiti alte aspecte importante ale vietii. Cu toate acestea, nu e rau, poti ajunge la perfomante formidabile, daca intr-adevar ceea ce ai gandit ca ti se potriveste a coincis cu personalitatea ta, cu inzestrarea ta mentala si fizica. Eu nu aveam cum sa visez la meseria mea pentru ca nu stiam ca exista. Am ajuns sa fac ceea ce fac dintr-o intamplare, apoi invatand, furand de la cei putini care o fac. Am inceput ca orice fata fara bani si pile, carand cafele si raspunzand la telefon. Am invatat continuu si inca invat (deja fineturi) dintr-o meseria care imi place tare si care, spre norocul meu, pana la urma mi-a asigurat nu numai confortul material. Este important sa fii pasionat de ceea ce faci pentru ca, altfel, nu iti asiguri decat o viata plina de frustrari si ajungi sa pui statusuri pe facebook cu „E luni :(” sau „Week-eeeeeend!!!!”. De evitat.

Pe langa meseria mea, am o adevarata pasiune pentru gradinarit si pentru plantele suculente. Cum se pupa domeniul naval cu gradinaritul si aranjamentele florale? Habar n-am, dar uite ca ambele preocupari imi plac foarte tare. Asa ca nu va limitati niciodata doar la ocupatia de baza. Vreti sa faceti si altceva? Faceti. Nu, nu e tarziu. Drumul cu inima mereu duce undeva.

Follow your heart <3

ps: text fara diacritice, intelegeti voi 😉