Ştiaţi că trandafirul există de peste 35 milioane de ani? Acum ne bucurăm de fel de fel de soiuri rezultate din încrucişări, dar cum or fi arătat oare trandafirii originari? Dar de trandafirul de 1000 de ani de la Catedrala Hildesheim (Germania) ştiţi? Din câte am citit, unii spun că are, de fapt, 700 de ani, nu 1000. Dar chiar şi aşa. Vă daţi seama? Şapte sute de ani!!  În al Doilea Război Mondial Catedrala a fost bombardată şi trandafirul aproape distrus. E un rosa canina, adică măceş (roz) şi are 10m. Ei, acolo să te duci să îngenunchezi, să mulţumeşti şi să te rogi. Acolo, în faţa frumuseţii naturale a celei mai în vârstă plante de pe planetă. Acolo trebuie să fie sacrul. Am zis special „în vârstă”, nu vechi. Vechi sunt obiectele, trandafirul nu poate fi obiect.

E drum lung de la Rosa Canina la trandafirii moderni, lung  de milioane de ani. Azi am rămas cu ochii căscaţi la trandafirii unui producător din Danemarca, Rosa Eskelund. Nu apucă trandafirii lor nici suta de ani, d-apăi mia, dar, cu toate astea, consider că munca de laborator (nah!) pe care au depus-o pentru crearea acestor trandafiri este deosebit de importantă pentru umanitate, atâta timp cât ceea ce au creat, chiar şi ultra-modificat genetic, sunt plante care nu ne sunt servite ca alimente, ci pentru încântarea ochilor şi a sufletului. Poate fi rău doar dacă aceste plante ajung la un moment dat să ne fie impuse şi să înlocuiască flora naturală, dar nu cred că trandafirarii de la Eskelund sunt Monsanto undercover.

Vă arăt mai jos o selecţie de pe site-ul lor, i-am ales doar pe cei la care am zis wow!, cei din seria Viking. Cum ieşea wow!, cum save-as. Unii au nume de scenă, alţii au doar nişte coduri (nah! Ca la laborator). Nu sunt trandafiri de grădină, sunt special concepuţi pentru folosirea ca floare tăiată. Vă daţi seama că rezistă mai mult în vază decât cei de grădină.

Ştiu că veţi spune că preferaţi trandafirii din grădină, şi eu la fel, dar nu putem contesta frumuseţea, farmecul trandafirilor în buchete, până la urmă design-ul floral e o artă (vezi ikebana).

Aceşti trandafiri mi-au adus aminte de o anomalie genetică a trandafirului,denumită „proliferation” (dacă ştiţi în română, să îmi spuneţi). Se manifestă sporadic, afectează 1 sau maxim 2 flori, nu afectează in niciun fel dezvoltarea ulterioară a tufei. Practic, din centrul unei flori apar alţi boboci. Dacă veţi căuta articole despre subiect, veţi găsi fel de fel de păreri privind cauza producerii. Unii rosarieni spun ca este un fenomen care transforma o floare frumoasa de trandafir într-una urâtă. Tristă afirmaţie, mai ales dacă vine de la un iubitor de trandafiri. Pentru mine, e un fel de-al trandafirului de a-mi spune „So… you thought you knew me?”. Sunt surprizele cu care mă răsfaţă din când în când.

Ia priviţi-i pe „proliferaţii” mei şi spuneţi-mi dacă sunt urâţi. Mie mi se par fabuloşi. Englih Garden & Prospero

Love