Dragă GW,

Să-ți spun ceva (sper că citeşti cu atenție): grădina e terenul tău de joacă. Da, al tău, om mare. Aşa că joacă-te! Nu-mi spune că nu ai timp sau că nu te pricepi. Cum să nu ai timp?! Nu mai spune că munceşti de dimineața până noaptea. No, serios, dacă nu salvezi vieți sau dacă nu schimbi destine în bine, zău că nu e nimic de laudă că-ți fu… ăăăă… petreci viața în felul ăsta, mai ales dacă încă poți să-ți numeri banii. Să nu ai timp de TINE pentru că trebuie să predai nişte situații contabile sau să nuştiuce (în englezeşte) în corporația aia? Zău! Nu te gândi că-s vreo bulibaşă, şi eu muncesc, dar tu ştii doar că grădinăresc. Corect? Şi nici să nu-mi spui că nu te pricepi. Nici nu trebuie să te pricepi la început. Aici sunt fun-ul şi joaca. Priceperea va veni prin experiență. Nici nu îți vei da seama că eşti în acest proces, într-o zi te trezeşti că ştii mai multe decât ceilalți. Mai multe decât ceilalți şi întotdeauna mai puține decât alții, aceasta fiind una dintre multele părți incitante ale grădinăritului, înveţi continuu. Şi ți se rafinează şi gustul, esteticul. Nu-i aşa că e tare? Mbine. Măcar sigur nu e plictisitor. 

Ştiu că tu vrei o grădină ca în reviste de la bun început, nu? Şi cauți ajutor specializat. Şi dacă nu iese cum îți place? Şi dacă specialistului nu-i plac, de exemplu, trandafirii? Sau îți zice ție că nu sunt buni în grădina ta pentru că sunt pericol pentru copil, câine, pisică, mediul înconjurător şi economia națională? Îți zic eu acum, îți jur, nu sunt un pericol decât pentru inima ta, care va suferi o tulburare de ritm cardiac atunci când, mai exact din al doilea an, trandafirii vor înflori aproape de potențialul lor maxim. Din al treilea an, te îndrăgosteşti aşa ca mine acum şi vei umbla cu camera de gât prin grădina exact ca prin muzeele şi capitalele europene, când pleci în concediu. Nu vreau să te descurajez în a-ți căuta un specialist care să se ocupe de grădina ta, e foarte bine dacă îl găseşti şi dacă te-ai hotărât că treaba asta nu e pentru tine, dar vreau să-ți dau încredere în tine, să te încurajez să-ți faci grădina cu mâna ta, după sufletul tău, după gustul tău. Joacă-te. Caută specialistul doar pentru sugestii sau pentru a te ajuta la munca din grădină. Vrei banani şi palmieri în mijlocul curții? Plantează-i, că pe banii tăi faci asta. Vrei linii drepte sau îți plac aleile şerpuitoare? Fă-le exact cum îți plac. Fă acolo tot ce-ți trece prin cap, chiar dacă nu ai mai văzut în alte grădini, chiar dacă un cârcotaş îți spune că nu se potriveşte, chiar dacă… Ştii ceva? În 2 ani oricum nu mai arată la fel. Pentru că între timp înveți, prinzi gustul, începi să ai pretenții. Şi schimbi, o iei de la capăt cu joaca, descoperi tot timpul ceva nou, ceva grozav, descoperi în câte feluri poate fi culoarea roşie sau galbenul sau portocaliul sau frunzele variegate sau plantele veşnic verzi, sau… sau cât de mult înseamnă atenția la detalii, pentru că vine un moment  în care, de exemplu, marginea gazonului îți va plăcea să fie doar într-un singur fel: perfectă. Sau descoperi că tunderea trandafirilor nu e marea neurochirurgie şi poți să faci din foarfecă opere de arta. Fă-ți grădina ta, să te cheme, să intri în ea cu picioarele goale peste tot. Nu o face de poză cu un brad în mijloc, necălcată, nemirosită, ne-simțită. Fă-o ca tine, frumoasă şi nebună! Eşti, nu? :)) Ştiam eu.

Hai, te pup şi salutări de la Mamaia, mă refer la treaba aia!

Love

PS: dacă ai timp, uită-te puţin cum a evoluat grădina mea din 2010 până azi. Apoi ia o cazma şi treci în grădina ta, sigur găseşti ceva de făcut pe acolo 😉