Mi-a transmis prin prietena ei să o sun după ce plec de la birou.
– Ce faci? Am nişte cutii pentru tine. Le vrei?
Ne întâlniserăm la o masă organizată de prieteni comuni. Nu mă ştie prea bine, dar am observat cum se energizase când îi povestisem de Verde cu ştaif şi aproape toată seara mi-a dat idei peste idei despre cum mi-aş putea inscripţiona ghivecele modelate de mine. O femeie elegantă şi cuminte, care are patru mari iubiri: Dumnezeu, copil, soţ şi arta culinară. Pentru mine e foarte interesant să observ cărui tip de om îi place ceea ce fac. La început mă gândeam că oamenii ăştia ar trebui să-mi semene cumva, dar nu e aşa deloc. Sunt şi cei cu care rezonez interior în foarte multe aspecte, dar sunt şi oameni foarte diferiţi de mine şi foarte diferiţi între ei. Foarte! Mulţi dintre ei nu au (sau poate nu au avut până acum) nicio legătură cu florile. Le admiră de la depărtare, fără tentaţia de a şi le aduce mai aproape. Aşa e şi Cristina.
Am pus waze-ul în funcţiune, casa ei era departe pe hartă, am mârâit la copil să tacă pentru că, pfoa!, tre’ să mă concentrez la turn left, turn right, am parcurs în linie vreooo 30m şi am văzut-o pe Cristina cum îmi făcea cu mâna din poartă. Pff…waze!! A ţopăit pe scări şi mi-a adus cutiile. Erau bune.
– Ce vrei să-ţi fac în ele?
– Foloseşte-le tu…poate ai şi tu obligaţii.
– N-am.
Se foia.
– Vrei un aranjament făcut de mine?
Lumină, inimioare şi paiete cu sclipici în ochişori.
– Dacă vreeei. Am şi eu un cactus mic. Poate poţi să-l integrezi într-un aranjament.
Perfect. Un cactus mic, ţac-pac!, îl şi vedeam ascuns printre alte suculente. Îl puneam acolo doar să nu spună ca nu e pus. Ascuns. Dă-l în mă-sa de cactus.
– Adu’ cactusu’. Ţi-l rezolv.
– Mulţumesc mult! E important pentru mine. Mi-a rămas de la vărul meu care a decedat. Mi l-a dat mie mama lui.
Shit! Shit! shit! Ce perfect?! Ce ţac-pac?! Ce ascuuuns?! Haolică!!
A zbughit-o pe scări şi mi-a adus cactusul in memoriam. Cactus. Mic, verde şi ţepos. Na, pune-l, Verdeo, în valoare. Imaginaţia asta a mea, am văzut imediat imaginea unei femei cu haine cernite şi ochi uscaţi de lacrimi cum înmânează această mică plantă unei alte femei îndurerate. Cred că m-am făcut cu adevărat verde şi, când am plecat de acolo, am simţit că am o misiune foarte importantă. Mi se zburleşte pielea şi acum, când vă povestesc. Cristina era senină, presupun că a trecut ceva timp. Am stat vreo 10 zile cu ochii ca la moaştele sfinte la micul cactus, l-am îngrijit, mi-am gonit imagini din minte. Ce semnificaţie poate avea un mic cactus ţepos! Aseară a trebui să-mi fac curaj, l-am transplantat cu cea mai mare grijă, m-am gândit tot timpul la eleganţa Cristinei şi…aranjamentul a ieşit aşa. Sunt mulţumită, mă uit la el şi o văd şi pe ea. Nu e jucăuş, nu e foarte colorat, e liniştit, cuminte, elegant, mi se pare şi puţin masculin. Poate cineva mi-a suflat peste umăr ce şi cum să pun. Brr! E frumos.
Azi Cristina ne-a invitat la masă. Vă amintiţi una dintre cele 4 mari iubiri ale ei? Evident că de-abia aştept să mănânc, dar am emoţii mari, mai mari decât la bac. I-o plăcea?
7 răspunsuri
Stilul este inconfundabil! Ca amprentele digitale! Am ras cu lacrimi! Si de savoarea povestirii, dar si de bucuria reintalnirii! Azi e marti, dar e o zi cu ceasuri bune!
Sa vedeti ce ciudata e miercurea!!! :)))
Buna sa va fie ziua de astazi! Am trecut cu bine de mercuri, dar am revenit si, da, de cate ori reiau lectura, descopar noutati. Nu sunt fan al cactusilor si probabil de aceea data trecuta am privit cu mai putina atentie plantele. Cutia din lemn m-a incantat si un aranjament cu suculente mi-ar placea si mie. Am vazut intr-un filmulet si cum trebuie stropite plantele. Intreb totusi daca umezeala nu afecteaza, in timp, lemnul. In poze arata perfect cutia. Si pentru ca de data asta am privit mai insistent plantele, am vazut ca printre suculente se alfa si doua plante mici, argintii, foarte frumoase, cu ramurele fine. Nu sunt nici cactusi, nici suculente. V-as fi recunoscatoare sa-mi spuneti ce sunt, am si eu una la fel, dar am cumparat-o fara eticheta. Sa fie oare planta careia ii spuneti „blonda”? Nu cred.
Buna sa va fie ziua si dumneavoastra! Sunteti sigura ca vreti sa stiti? Uitati de ce va spun, pana anul trecut nu dadeam 2 bani pe cactusi si alte plante suculente, dar cu cat am privit aceste plante mai atent si cu cat m-am informat mai mult, cu atat mi-au ajuns direct in ADN. Chestiile argintii sunt muschi naturali. Sunt tari, uscati, dar, daca sunt stropiti, se trezesc la viata. Intre cactusii verzi este un cactus alb, pufos si argintiu. Referitor la rezistenta cutiei, recunosc ca nu am de unde sa stiu cum se va comporta peste ani. Eu am de 8 luni o cutie de ceai din lemn, cu pereti mult mai subtiri si arata excelent. Plantele acestea au radacini de suprafata, prin urmare, la udare, cantitatea de apa trebuie sa fie mica, iar frecventa udarii este mica (1 data la 5 zile e suficient). Aceasta cutie este captusita cu un material natural din nuca de cocos, iar pe fundul cutiei sunt pietricele din marmura (prefer sa pun pietris curat, cumparat la punga din comert pentru a nu aduce boli in ghiveci). De altfel, am pus si „picioruse” cutiei pentru a evita condensul cu suprafata pe care este asezata, in cazul in care cel care uda plantele scapa mai multa apa decat trebuie. Cred ca am luat toate masurile pentru ca aceasta cutie sa aiba viata lunga, dar nu depinde numai de mine.
Aranjamentul arata foarte bine, chiar si cactusii par mai putin fiorosi, cu spinii lor. Daca ghimpii trandafirilor nu au nimic cu mine, nu am trecut niciodata prin preajma unui cactus fara sa-mi provoace suferinta fizica. Oricat m-am ferit, tot le-am oferit secunda de neatentie sa ma poata agata. Dar sa revin la aranjament, arata extrem de bine – un joc de nuante, de forme, de luciu! Nu cred ca m-ar fi dus mintea sa pun patul/mulciul de fire uscate, combinatia cu viul este splendida. Mi-ati dat o idee ce pot face cu planta mea, care spuneti ca e muschi natural. A si eu o cutie din lemn, mai mica si nu asa de frumoasa, dar merge. Multumim pentru idee!
Cu mare drag si multumesc pentru aprecieri! Daca mi-ati vedea mainile!! Pot scoate unii spini, dar altii mai raman. Stiti ce inseamna asta 🙂
Cam stiu! Solutia: „Ac” cu ac se scoate!