Cumpăr plante suculente cu nemiluita. Unde văd suculenta, pac! duc automat mâna la portofel şi scot lovelele! Zici că-s fermecată, deochiată, întoarsă de la ţâţă sau ceva de genu’ ăsta..ceva misterios oricum, nu-mi explic comportamentul. Obsesiv-compulsiv! mi-ar striga doctorii, bine ca n-am niciunul în listă. Am şi locul preferat de shopping fix în drumul meu spre casă. Cine-a pus magazinu-n drum, ăla n-a fost om nebun. Mă scuzaţi. Cum ziceam, nu am cum să nu opresc pentru ca ăştia îşi scot plantele la poartă şi, cu ochii la ele, pot să fac naibii vreun accident. Pentru siguranţa tuturor, a mea, a traficului şi pentru scăderea numărului de accidente în statisticile locale şi naţionale, opresc. Uite de-asta opresc! Practic sunt obligată de lege să opresc. Care mă contraziceeeeeee!!! Da’ nici nu ştiu de ce mă justific, nah!

Mbon, cum ziceam, serele pierzaniei sunt în drumul meu. Ieri am găsit acolo 15 bucăţi suculente mari, grase şi frumoase, care mă strigau pe nume şi pe prenume. Le-am luat pe toate că sunt suflet milos, plus ca intru în starea aia dubioasă când le vad, v-am zis. Vânzătoarea, fată nou angajata, se uita cu gura căscată că nu mă mai opream din adunat de prin magazin. Nu mai sunt acolo fetele acelea care mă cunoşteau şi n-aveau nevoie de justificările mele. Fata asta avea nevoie, dar eu tăceam şi adunam. Până la urmă m-a întrebat ce fac cu ele, ca n-a mai rezistat nici ea. Ar fi fost mişto să am o explicaţie gen: da, le vând pe piaţa finlandeză, se bat finlandezii pe ele ca chiorii, le dau cu 500 EUR bucata, sunt biznis umăn renumită în Finlanda, apar şi prin ziarele lor, practic i-am luminat cu suculentele astea, norocul lor sunt eu că altfel ajungeau în colaps economic precum holandejii în tulipomania din secolul al şapteşpelea din Olanda. Adică eu, carevasăzică, previn crizele economice din Finlanda. Sau: da, fac suc presat la rece, care vindecă diabetul, conform cercetărilor mele ştiinţifice din ultimii 20 de ani. Sunt cercetătoare ştiinţifică. Era bine. În loc să zic ceva şi să mă bâlbâi, am scos telefonul şi i-am arătat ce fac cu ele. 
Ciudat e că i-au plăcut, mai ales ideea cu bobitele de pyracantha, m-am simţit uşurată, doar că m-a întrebat imediat daca vând aranjamentele sau ce? Iar m-a pus în încurcătură. Iar ar fi mers aia cu finlandezii. Am recunoscut dezarmată că le fac doar pentru distracţia mea şi apoi le dăruiesc. Aşa a încântat-o răspunsul meu (pfiuuuu!) încât mi-a zis sa trec a 2a zi, adică azi, să îmi dea ea şi nişte bobiţe de pyracantha galbenă. M-a surprins, ce să zic. M-am bucurat, dar, sincer, mă gândeam că probabil o să uite. Azi am oprit iar acolo (siguranţa traficului, prevenirea accidentelor şi statisticile). Mă aştepta cu punga cu bobite. Ce ziceţi de asta? Nu zâmbiţi? Că eu da. Voi înţelegeţi ce oameni simpatici găsesc eu peste tot?

22.09.2015

Să vă arăt ce fac eu cu suculentele de fapt: