Ai renunta la vreun trandafir din gradina ta? Da, stiu, pe toti i-ai cumparat pentru ca ti-au placut. Dar iti plac in continuare? Toti, toti? Ador trandafirii, sa fim intelesi, pe toti cei din gradina mea eu i-am ales, eu…
Ştiaţi că trandafirul există de peste 35 milioane de ani? Acum ne bucurăm de fel de fel de soiuri rezultate din încrucişări, dar cum or fi arătat oare trandafirii originari? Dar de trandafirul de 1000 de ani de la Catedrala Hildesheim…
Novalis, Poseidon, zi-i cum vrei, trandafir de la Kordes. Kordesii ăştia, dacă nu ştiai, sunt printre cei mai rezistenţi trandafiri din lume. Ca şi Tantau, tot nemţi. Ca şi BMW 😛 Prin 1887, în Germania, un horticultor, Wilhelm Kordes înfiinţa…
Munstead Wood (Ausbernanrd) a fost numit după locul în care a trăit Gertrude Jekyll. Pam-pam! Bine, zic. Gertrude Jekyll este mama designului de grădini, a scris multe cărţi importante de grădinărit şi a creat sute de grădini în Marea Britanie.…
Mi-e dor de trandafiri de îmi vine să mă tăvălesc pe jos! Știu că nu sunt singura. Ca la catalogul din grădina mea: Abigail, Alan Souchon, Alexandrine, Aphrodite, Aprikola, Ascot, Augusta Luise, …… Darcey Bussel. Aici voiam să ajung, la…
Ştim toţi că trandafirii nu arată chiar ca în pozele de catalog, dar surpriza mare apare când arată MAI BINE decât în catalog. Să vă zic de Susan acum. O aveţi? Nu prea am găsit poze pe net cu ea. Ciudat. Pe Susan am cumpărat-o din motive de design. Am luat un ghiveci alb, frumos de la Mobexpert şi am vrut un trandafir alb în el, un trandafir despre care David Austin zice că merge şi în ghiveci. Aşa că am ales Susan Williams Ellis. Am pus la baza trandafirului oxalis mov, drept pentru care am primit de la prietena mea titlul de Master of the Combineişăn (cred că-mi fac eu o diplomă, că ea nu mi-a dat).
Când citeam numele Susan Williams Ellis şi mă uitam la poza trandafirului din catalog, întrebându-mă cine o mai fi fost şi dumneaei de şi-a numit Austin creaţia aşa, îmi imaginam o doamna de vârsta a doua, expirând prin toţi porii graţia şi eleganţa unei lady cu ascendenţă princiară (poate!), o şi vedeam cu părul scurt, cărunt, ondulat, coafat impecabil şi cu ceaşca din porţelan cu ceaiul de la 5 o’ clock. Clar, aşezată pe un scaun alb, pe o peluză, în faţa unei măsuţe pline de porţelanuri fine, cu pişcoturi dichisite pe farfurioare, sorbind elegant din ceai şi gândindu-se la cât de frumoasa e ziua sau poate analizând fin personajele din ultima carte citită. O carte foarte bună fără doar şi poate, ea nu ar fi putut altfel.