quiet

Ladies! All the ladies! Haideţi să vă-nvăţ cum să înjuraţi, vreţi?

Te-ai uitat vreodată în oglindă să vezi cum arăţi când înjuri? Serios, fă asta. Gândeşte-te la o situaţie care te scoate din minţi şi fugi la oglindă şi pune-te pe băgat ce nu ai. Vezi cum ţi se schimonoseşte faţa? Vezi ce formă ia gura ta? E din cauza vocalei U. Zici că numa’-numa’….faci o porcărioară chiar atunci. Eu nu te îndemn să ai o etichetă, să ai o eleganţă care să se potrivească genului şi statutului tău. Chiar nu mă interesează cum înţelegi tu să fii o lady sau dacă vrei să fii….de fapt, nici nu prea are legătură. Eu îti spun doar că eşti urâtă cănd înjuri. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii CUM să înjuri. Serios. Hai că te învăţ.

Ţin să-ţi spun de la început că eu am în inventar foarte multe înjurături, în primul rând pentru că de 20 de ani lucrez într-un domeniu preponderent al bărbaţilor (maritim…deci…nu prea sunt băieţi “de pension”) şi apoi pentru că îmi place limba română şi ador combinaţiile de cuvinte care, în limba noastră, pot forma nişte expresii absolut savuroase. Dar tu le ştii doar pe cele care implică organe sexuale, nu? Sau doar alea îţi vin în minte când te enervezi. Apropo, da’ de ce te enervezi aşa de rău? Tu ştii ce este ăla autocontrol şi pun pariu că îţi place când îl sesizezi la alţii. De istericale ce părere ai? Vezi? Capacitatea de a-ţi gestiona pornirile se învaţă. Studiază-te şi analizează-ţi reacţiile în diferite situaţii. Uite, de exemplu, eu trebuie să înjur când mă lovesc. Pur şi simplu aşa simt eu că-mi trece durerea (nici nu-mi pupă nimeni rănile ca să treacă…poate aşa aş renunţa la înjurat şi aş fugi la pupat). Aşadar, îmi controlez reacţiile când “atacul” este de orice fel în afară de cel fizic. Încă nu am ajuns să controlez asta, dar e bine că măcar ştiu că am o problemă, nu? De ce ar fi o problemă? Pentru că în acel moment e posibil să nu fiu singură, e posibil să fie chiar fiica mea lângă mine. Acum, gândeşte-te şi tu la situaţiile în care îţi pierzi cumpătul. Poate crezi că nu are rost, că e chiar “cool” să faci asta, ai citit şi lăicuit pe fb o grămadă de articole agresive scrise de gagici “cool”, autodenumite non-conformiste. Nu este “cool” şi ţin să te anunţ că e posibil ca acel articol să fi fost intenţionat exagerat şi agresiv pentru a atrage cititori (din păcate, asta atrage în media). Orice te face să arăţi rău nu e “cool”. Ţi-ai vopsit părul, te coafezi, nu pleci din casă dacă ai părul aiurea, te-ai epilat, te-ai dat cu crema aia delicious parfumată şi apoi ai fâsâit pe tine şi parfum din ăla bun, nu ţi-ai pus halat, ci nişte haine în care crezi că arăti ok, poate chiar şi pantofi cu toc (eu sunt mare fan), te-ai machiat. Eşti o floricică. Şi apoi ce faci? Îţi umpli gura cu mizerii? Tot ce ai făcut pentru a arăta bine se şterge instant. În acel moment nu este nicio diferenţă între tine şi piranda de la piaţă care-şi pune poalele-n cap. Arătaţi ca expresie facială exact şi fix la fel. O dispreţuieşti pentru comportamentul ei, nu-i aşa? De ce nu se poate controla, dom’le? De ce trebuie să auzim eu şi copilul meu mizeriile ei?

Ai înţeles ideea, acum să-ţi spun şi cu înjuratul. Ai înţeles şi că nu-ţi spun că nu se face să înjuri. Se face, dar tre’ să ştii cum. Nu-ţi voi da exemple de expresii, că doar nu-mi făcuşi nimic. Îţi zic la sfârşit înjurătura preferată. Inventează tu unele noi şi răcoritoare, dacă nu poţi renunţa la înjurat, dar ţine cont de patru chestii:

  • Foloseşte apostroful şi la nivel verbal. Nu pronunţa cuvântul întreg. [‘(g)a-mi-aş (cu “g” surd), ‘tu-vă, ‘tu-ţi…hai că ştii de unde vin]. Presupun acelaşi lucru, dar, recunosc, poate ca rezonanţă nu au acelaşi patos. Oricum…cât de cât şi oareşcum, ia zi-le întregi în minte. Vezi?
  • Înlocuieşte organul sexual masculin (nu ai! Nuuuu ai!) cu alte cuvinte, de exemplu “pana”, nu că de-asta ai avea, da’ orişicât…nu are vocala U. “Ce pana mea?!” No? Sau “picioarele”, că de-astea sper din suflet că ai: ‘(g)a-mi-aş picioarele! Sau înlocuieşte cu un cuvânt adaptat situaţiei respective: “Tu-ţi stâlpu’/pragu’/geamu’/uşa mă-tii!”, “Ce, sufletu’ meu, mai vrei de la mine?!” (asta e pentru gagiul ăla care nu se hotărăşte). Apropo de înjurat bărbaţi, în cazul ăstora de ni-s totuşi dragi, înjura-l, sys, de să i se înmoaie genunchii şi să i se înt…. Ăăăă…cum să-ţi explic fără pornăciuni, înjură-l de să mai vrea! 😉 Atât zic.
  • Uită de lecţiile de logopedie şi pronunţă înjurăturile printre dinţi. Serios, încleştează maxilarul şi înjură printre dinţi. Ia încercă. Vezi că e cumva răcoritoare şi încordarea aia? Zău că e, mai exersează.
  • Dacă, în timp ce înjuri, poţi să şi zâmbeşti, ar fi perfectissimo. Practic, devii Master of Înjurătureişăn. Doar cu chestia asta. De fapt, replica mea la înjurături este un zâmbet arogant dublat de o clătinare dezaprobator-superioară din cap. Habar n-aveţi ce efect are! Practic, o astfel de reacţie studiat de superioritate îi dă foc istericului/istericei. Works every damn time! Nu că n-aş şti înjurături usturătoare, ştiu, v-am zis, dar asta funcţioneaza muuult mai bine. Vă zic, ajunge să muşte masa, asfaltul, volanul, propria ceafă, urechea, tur-bea-ză! Yes.

Înjură dacă-ţi vine, da’ fă în aşa fel încât să arăţi bine chiar şi atunci. Aminteşte-ţi cuvântul-cheie “piranda”.

În încheiere, aş vrea să-ţi mai spun doar atât: ’nca-ţi-aş gura ta de curioasă, cum ai avut tu ambiţie să citeşti pân’ la sfârşit, mă! Hai, te pup şi moaş’ta pă gheaţă dacă te-ai supărat! Înjură-mă, da’ să iasă frumos!

 

 

1 Comment

  • Zoly
    septembrie 2, 2016 2:04 pm

    ‘mi-as picioarele …. telent innascut …

Leave a Reply