În primul rând, felicitări! Meriţi, e un pas important, care îţi va îmbunătăţi viaţa. Ştiu şi că a fost un efort, I’ve been there, done that. Merită, ai să vezi.
Apoi, dă-mi voie să îţi zic pe scurt câteva aspecte despre grădină. Nu sunt sfaturi, sunt părerile mele, bazate pe experienţa mea şi pe observarea celor ca şi tine, adică celor care abia s-au mutat la casă şi care mă întreabă cam aceleaşi lucruri.
1. Pomii fructiferi. Ştiu că visezi să manânci fructe din ograda proprie. Adică, de-abia aştepţi să culegi cu mâna ta caisa, piersica, cireaşa, să le freci un pic de tricou cum făceai la bunica în livadă şi apoi să le basculezi cu poftă. Nu te grăbi. Dacă alegi pomi fructiferi, alegi şi tratamente cu -icide, pentru că, dacă nu faci asta, te vei trezi cu omizi nu numai în grădină, ci şi în casă, în ochi, în păr, în popo, peste tot, ce să mai. Şi omizile sunt aşaaaa, doar un aspect minuscul pe lângă bolile pe care le cam fac toţi pomii fructiferi. În loc să te repezi la pomii fructiferi din Dedeman, eu îţi sugerez să cauţi soiuri pitice de fructiferi la garden center-uri (eu am piersic şi nectarin), deoarece aceste soiuri dwarf sunt mult mai uşor de controlat. Da, nu vei avea mare producţie, dar vei simţi satisfacţia de a mânca fructe din grădina ta, naturale, netratate. Un pom fructifer dwarf poate fi ţinut sub control cu tratamente organice pe bază de ardei iute, usturoi, pelin etc. Dar când ai ditamai caisul, piersicul, cam ce cantitate de soluţie organică trebuie să prepari? Piersicul şi nectarinul meu fac băşicare (draq să o ia, cum s-o numi ea ştiinţific, nici nu o mai caut acum pe net), o boală foarte frecventă. Nu-i stropesc nici de-a naibii, pur şi simplu îi pândesc şi rup din timp frunzele afectate. La un moment dat renunţă, se lasă şi ei de atâtea băşici, n-au cu cine. Omizi sau alte insecte nu au avut pentru ca am tot stropit trandafirii cu mehlemuri d-astea iuţi sau amare.
2. Cam toţi cei care se mută la casă şi n-au avut câine vor câine. Cam toţi vor câine de talie mare. Preferabil de rasă. Păi să-ţi explic. Eu sunt din ăştia. L-ai văzut pe Sam, labradorul meu. E un simpatic, e câine bun. Şi totuşi … În primul, rând n-ar fi trebuit să caut câine de talie mare. În al doilea rând, nu ar fi trebuit să ţin să fie de rasă. L-am cumpărat din Ungaria, cu pedigree, voiam să fiu sigură că nu are în gene cine ştie ce urme de luptător. Vax albina! Orice câine crescut de mic în ogradă va fi foarte fidel familiei şi nu va fi agresiv dacă va fi tratat bine. Pentru a fi sigur că ai un câine bun trebuie pur şi simplu să îl tratezi bine, nu îl loveşti, nu îl sperii, îi acorzi atenţie şi pam-pam! ai câine bun! Nu urmări rasa, urmăreşte mai degrabă disponibilitatea ta de a-i acorda atenţia cuvenită.
Chiar şi câine bun, cum este el, să ştii că strică. Deci, orice câine ai lua pe lângă casă, că e talie mică, mare, rasă sau maidanez, tot va strica. Cum? Păi, în primul rând, îşi va face nevoile pe gazon. Chiar dacă îl scoţi zilnic pe maidan, doar nu crezi că o să se ţină cât timp este în grădină?! Deci, gândeşte-te bine ce vrei. Vrei gazon să staţi tolăniţi pe el sau vrei gazon pe care trebuie să păşiţi cu atenţie să nu călcaţi în pp şi kk? A, am uitat să te întreb: cine crezi că va aduna toate alea de pe gazon? Da, tu.
Pe lângă gazonul distrus, te asigur că noul membru al familiei va găsi un loc de făcut o groapă şi i se va pune pata pe câte o plantă şi o va scoate din pământ. Vrei grădină sau vrei câine?
Nu regret că îl am pe Sam, mi-am asumat stricăciunile şi el clar va îmbătrâni lângă mine. Dar am văzut multe cazuri în care, după ce îşi dau seama că nu pot face faţă unui câine, proprietarii găsesc soluţii gen legarea în lanţ a acestuia, construirea unui padoc minuscul pentru el sau trimiterea pe undeva pe la ţară, unde, de obicei, ajunge tot în lanţ. Nu face asta! Câinele va suferi enorm, îl condamni la o viaţă mizerabilă.
Dacă totuşi nu renunţi la ideea asta, poate ar trebui să iei în considerare un câine de talie mică, pe care l-ai putea ţine în casă.
3. Pisica. Nu cumpăra, adoptă sau ai răbdare să vină ea singură. Bag-o în casă, după ce o deparazitezi, învaţ-o la litieră, sterilizeaz-o şi va sta cu tine în grădină, cuminţică şi fără să deranjeze straturile de flori, tocmai bună de filmat când urmăreşte fluturii şi libelulele. Fă-o de-a casei, trust me! Dacă o laşi în curte nesterilizată si fără să o deparazitezi, vei avea o grădină cu mirosuri dubioase, gropiţe cu surprize pe la flori, pui peste pui, pisici abandonate, care vor face la rândul lor alte generaţii şi … ghici cine va ruga utilizatorii de facebook să adopte un suflet? Da, tu. Şi ghici ce? Nimeni nu se înghesuie să ţi le adopte, le vei creşte acolo, generaţii peste generaţii, şi vei aduna toate alea de prin toate colţurile grădinii.
4. Grădina de legume. Dacă ai unde, fă-o. Stai pe ea cu tratamente bio sau deloc, că nu are niciun rost să-ţi faci o grădină din asta în care să torni -icide. Aşa, mai bine cumperi de la piaţă. Deci, câteva fire de roşii, castraveţi, fasole verde agăţată pe gard, ardei iute.
Ia în considerare nişte straturi înălţate, pentru a delimita frumos grădina de flori de grădina de legume. Sunt o grămadă de modele de straturi înălţate pe net. Pui şi o margine frumoasă de gălbenele (poţi face cremă de faţă din ele) sau crăiţe, că de astea am auzit că alungă şi din dăunători, sunt floricioase şi uşor de îngrijit. Eu am în stratul înălţat ierburile pe care le folosesc la mâncare: pătrunjel, leuştean, cimbru, busuioc, oregano, chives si knofi. Heeei, nu uita de mentă!! Păi, Mojito??? Enough said.
Oricum, nu te băga la cine ştie ce cultură dacă nu ai muncit niciodată la o grădină de legume. Îţi spune Stan Păţitul. Mama lor de roşii, că ieşi din ele cu pielea brazdă, după fiecare plivire sau copilire!
5. Încă ceva: instalează-ţi în grădină, înainte de toate, un sistem de irigaţie. E scump şi ăsta şi te ia cu fiori pe spinare acum, ştiu. După ce bagi o grămadă de bani în construcţia casei şi în amenajare, îţi zici ca poţi uda şi cu furtunul, da-o-n mă-sa! Nu e chiar aşa. O să uzi o săptămână, hai … o lună (dacă eşti ambiţios/ambiţioasă), dar ştii cum o să ţi se acrească la un moment dat? O să ajungeţi să vă certaţi în casă al cui e rândul să ude. Crede-mă, vara, dacă nu uzi dimineaţa şi seara, o să ajungi cu grădina pârjolită. E fun doar la început cu udatul.
6. Hai că mai am una, mi-am amintit acum: nu te întinde cu prea mult gazon prin grădină, că o să tunzi la el de-o să-ţi iasă pe nas. Să fie gazon, dar nu foarte mult şi nu până în garduri, pentru că nu îl vei putea tunde pe marginile acelea.
Cu drag,
Stan Păţitu’ aka Verde cu Ştaif
Leave a Reply