Acel trandafir roşu

Am reuşit să-mi faultez şi mâna dreaptă. N-am mai înţepenit-o în nici un scauuun!!!! Pfff… V-aş povesti cum s-a întâmplat „decât” că nu-mi amintesc, doar suspectez că m-a înţepat o lighioană când făceam eu pe grădinarul ieri, prin ogradă. Deocamdată am o înţepătură, o umflătură tare, o semiparalizie la arătător şi e posibil să mă transform în păianjen, deci să fiţi pe fază să vedeţi Oama păianjen sau Oama lighioana din Ovidiu.

Dar nu asta voiam să povestesc. Eu voiam să vă povestesc cum mi s-au aprins azi călcâiele după unul. Da, măi, nu râdeţi, ce pisici!!! Deci, cred că azi am văzut cel mai mişto bărbat. Mi-am amintit că am fost împreună cândva, arăta altfel, dar era tot el. Mi-am amintit că l-am văzut în filme. Mi-am amintit că îmi povestea cineva că există, îl cunoştea. Arăta altfel, dar era tot el. Practic, toate îl cunoaştem, doar că nu ştiu cum face el că la un moment dat dispare. Aşa mi-a dispărut şi mie tipul ăsta, dar azi l-am văzut!

Aşteptam liniştită la semafor, în maşină, muzică, soare, ce de oameni pe stradă şi oare o să mă transform în păianjen? Deci, o zi obişnuită. Şi, deodată, l-am recunoscut, aştepta pe trotuar la trecerea de pietoni. Ţinea într-o mână un fir de trandafir roşu, dar eu ştiu ca acela doar părea un trandafir. Şi voi ştiţi că un singur trandafir roşu în mâna unui bărbat nu e deloc un simplu trandafir roşu. Dar aşa l-am recunoscut. În trandafirul roşu singular sunt aşteptări, emoţii, vise, declaraţii de iubire, sunt promisiuni. Un trandafir roşu e atât de greu de la atâtea gânduri şi sentimente, încât poate de-asta mulţi bărbaţi mai bine şi-ar tăia mâna decât să care aşa ceva. Trebuie să fie foarte, foarte greu de dus un asemenea trandafir!! Cred că numai un bărbat foarte puternic poate căra un singur trandafir roşu. Când trandafirii sunt mai mulţi, paradoxal, greutatea scade. Dar trandafirul singuur…pfff!! un singur trandafir roşu cântăreşte tone. Dar de ce zic eu „tone”?!, nu există asemenea unitate de măsură pentru el, e mai greu şi decât Pământul. Nu ştiu, poate doar cu Universul se mai potriveşte ca greutate. Da, aşa trebuie să fie! Un singur trandafir roşu în mâna unui bărbat este cât întregul Univers.  

I-am zâmbit, nu discret, i-am zâmbit cu tot zâmbetul meu, poate câteva secunde sau poate câteva ore, timpul e relativ, aş fi coborât şi din maşină să-i spun. Ce să-i spun? I-aş fi spus „mulţumesc!” pentru trandafirul roşu, pentru că, într-un fel, trandafirul roşu a fost şi pentru mine. Credeţi că l-aş fi şocat? Poate doar când mă întorceam pe călcâie şi, după „mulţumesc!” i-aş fi strigat peste umăr: „Unde, p..da mă-tii, ai dispăăăruuuut? Pff! Fraiere!”

Love,

M